header asx

Care era întrebarea?

Odată la două zile primesc întrebarea “ce mașină să-mi cumpăr?”. De fiecare dată, absolut invariabil, răspund cu două întrebări: “la ce vei folosi mașina?” și “ce buget ai?”, după care fac un short-list și trimit omul să testeze pe pielea lui, să pipăie, să înțeleagă care i se potrivește și, desigur, să arate nevestei variantele.

De obicei, aici este mlaștina în care procesul se împotmolește și acesta este locul din care nu ieși la liman dacă nu ai voință de Lada Niva. În afară de negocierea cu nevasta și negocierea cu dealerul (una mai grea decât cealaltă), mai ai de completat alegerea dotărilor opționale. Când cumperi o mașină de peste 15.000 de Euro, 150 pentru scaune încălzite, 200 pentru parbriz încăzlit sau 500 pentru “culoarea aia mișto, iubi” nu sună ca un capăt de țară. De obicei însă, după ce ai terminat de bifat, vei observa că suma totală pe care o “investești” în mașină ar fi de ajuns pentru asfaltarea unui kilometru de drum național, la prețurile de România, cu tot cu șpagă.

Prin urmare, alegerea unei mașini în jungla asta de modele noi este, de fapt, un job în sine. În zece ani de când testez mașini, am răspuns la întrebarea “ce mașină să-mi cumpăr” de atâtea ori, încât mă gândesc să mă apuc să scriu specificații pentru o aplicație cloud care să automatizeze întreg procesul, gratuit pentru oricine vrea să-și cumpere o mașină. Dacă nu mi-am pierdut intuiția de tot, în maxim doi ani aș putea fi cumpărat de Facebook pentru baza de utilizatori și aș putea folosi 50% din profit ca să cumpăr pista de la Nurburgring și tot pământul de sub ea.

Până atunci însă, mă frământă altceva. În aceiași zece ani de când testez mașini, nu cred că am răspuns vreodată la întrebarea “ce mașină să-mi cumpăr?” cu “Mitsubishi ASX”. Mașina asta nici măcar n-a intrat pe vreun short-list. La un nivel foarte adânc, se pare că pur și simplu am uitat complet de existența ei.

E drept, ASX nu este chiar o mașină, dacă e să ne luăm după comunicările de marketing ale japonezilor. ASX este un Active Sports X-over, aflat cumva la a treia generație în Japonia (unde se vinde sub numele de RVR – Recreational Vehicle Runner) și întrodus în Europa în primăvara anului 2010 ca să se lupte cu Nissan Quashqai. În România sunt disponibile două versiuni de motorizare (1,6 litri benzină, 117 CP și 1,8 litri diesel, 150 CP), iar pentru diesel există și posibilitatea de a opta pentru tracțiunea integrală, chiar dacă cei mai mulți cumpărători aleg s-o ignore, după cum o ignoră și pe Qashqai.

De fapt, cumpărătorul de ASX pare că nu vrea un SUV, ci vrea, mai degrabă, să sară ca status dincolo de Golf și vrea să facă săritura asta fără a umfla prea mult factura, conștient că n-are nevoie de tracțiune integrală. Cel mai ieftin ASX, spre exemplu, 1.6 M/T 2WD, 117 CP (motorul pe benzină), costă fix 17.990 Euro cu tot cu TVA și are chestiile esențiale: aer condiționat cu reglare manuală, airbag-uri frontale și laterale pentru șofer și pasager, laterale tip cortină și airbag genunchi pentru șofer, sistem de control al stabilității și tracțiunii, oglinzi exterioare încălzite și reglabile electric, CD-Player cu MP3. Mai mult decât atât, mașina asta iese chiar mai ieftină, undeva la 14.490 Euro, în promoția Rabla.

Ediția specială  Diamond însă (model testat), ajunge și la 33.980 Euro (!!!), dar are și  acoperiș panoramic, faruri cu xenon, geamuri fumurii, jante din aliaj de 17 inch, camera video pentru mersul cu spatele, pe lângă aer condiționat automat și alte “prostii”.

Spre deosebire de Quashqai, ASX se comportă mult mai mult ca o berlină normală și reușește dinamic să anuleze la condus senzația de SUV, chiar dacă la design se chinuie s-o facă destul de prezentă. Diesel-ul de 150 de cai răspunde bine peste 2.000 rpm (are 300 Nm cuplu între 2.000 și 3.000 rpm) și consumă atât de puțin (cam 7 litri la sută) încât în oraș, cu plinul, ai o autonomie de peste 750 de km.

Mașina e ușor manevrabilă, prietenoasă chiar și cu nevestele mai nepricepute. În cel mai pur stil japonez, are acces foarte bun pe toate ușile, are comenzile amplasate acolo unde trebuie și, cel mai probabil, o să se strice la fel de rar ca orice produs venit din Japonia. La drum se comportă indiferent față de toate fenomenele atmosferice, în curbe e neutră, iar pe frânare pare sigură. Aparent, n-are nici un fel de probleme, e o propunere absolut corectă. Nu face nimic special, dar face majoritatea lucrurilor bine.

Prin urmare, mă gândesc că tot planul meu cu pista de la Nurburgring, din Germania, se va duce pe apa sâmbetei din România. ASX nu este nici pe departe o mașină rea, iar dacă mie nu mi-a sărit în gând până acum ca recomandare înseamnă fie că nimeni nu mi-a zis niciodată că vrea să cumpere un crosover de aproximativ 20.000 Euro, fie că aplicația mea o să aibă niște hibe nu mari, ci esențiale. Și, cum știu bine că prima variantă nu stă în picioare, va trebui să găsesc o soluție s-o rezolv pe a doua.

Trebuie doar să-mi exersez fața în oglindă, în timp ce pun ASX pe short-list, ca să nu creadă oamenii că fac mișto de ei.

 

Text publicat si pe www.topgear.ro

1 comment

Post a Reply

© 2012 Mașini cu Giurgea