breitling-cafe-racer1-1

Aparent, “it’s not about you looking good on the bike”…

În anul în care mi-am luat prima motocicletă (un naked) am făcut 7.000 de km în două luni. Aveam timp doar să dorm și să mănânc, prin urmare casca și geaca mea Icon arătau ca un insectar de copil fascinat de biologie. De fapt, prima oară când am văzut motocicliști cu geci impecabil de curate și am întrebat ca un naiv “da voi de ce n-aveți colecție de muște moarte?”, am primit răspunsul “tu nu prea înțelegi fenomenul moto: noi mergem din centru până la El Capitan și înapoi, odată la două săptămâni”.

Inițial, am fost tentat să-i cred, numai că în parcare am descoperit un amănunt esențial: motocicletele ăstora curați aveau parbriz și carene, pe când a mea era goală ca în ziua în care se născuse. Odată ce te sui pe un sport touring sau chiar pe un supersport, înțelegi că există și alte avantaje, în afară de cele care țin de igiena hainelor pe care le pui pe tine, cel mai important dintre ele fiind că, dacă ai un cap mare (și, implicit, o cască mare), poți să-l ascunzi de vânt astfel încât să te bucuri de două ori: prima oară că îți scade consumul considerabil și, a doua oară, că nu-ți mai face capul în mers ca unui cățel de lunetă.

Prin urmare, în mod normal, odată ce vinzi un naked pe motiv că vrei să poți merge în liniște și la viteze de peste 90 de km/h, nu prea te mai uiți la motociclete fără carene. Been there, done that.

Și totuși, din când în când mă trezesc după 3-4 ore de visat cu ochii deschiși, cu o băluță în colțul gurii, hipnotizat în fața vreunui cafe-racer. I know it’s wrong on so many levels, but I can’t help it. And no one can blame me:

Acesta este Breitling Cafe Racer, o creație impecabilă de la Santiago Chopper. După toate aparențele, șasiul este un Martin original (Martin fiind George Martin, un tip care prin anii 70 a revoluționat mișcarea cafe-racer, construind tot felul de piese, de la rezervoare la șasiuri), motorul este bazat pe cel de la Kawasaki Z1000 din anii 70, șaua e Benelli iar roțile și suspensia vin de la un Suzuki GSX-R de 600. Motocicleta a fost folosită la o strângere de fonduri pentru o fundație care se ocupă de copii cu cancer, așa că, cel mai probabil, nu ți-o poți permite.

În schimb, îți poți permite să visezi la una asemănătoare. Chiar dacă un cafe-racer nu e indicat pentru un road-trip și cei mai mulți oameni călare pe asemenea roți arată fix ca niște săraci, înțeleg că, de fapt, “it’s not about you looking good on the bike…”

No comments

Post a Reply

© 2012 Mașini cu Giurgea