940X340

Marlboro Man

Nu știu exact cât de mult am stat la volanul mașinilor parcate când eram mic visând curse pe trasee montane și schimbând vitezele imaginar, dar sunt sute de ore sigur.  Imaginația este catalizatorul tuturor creațiilor, sămânța pasiunii și, în același timp, moartea productivității. Să luăm acest text pe care-l scriu acum, spre exemplu. Au trecut cam zece zile de când l-am început și, mulțumită tuturor lucrurilor pe care le trezește în mine un Grand Cherokee (sau, pur și simplu, din cauza unei tendințe naturale spre procrastinare), sunt încă la primul paragraf.

Primele zile nici nu am băgat de seamă ce se întâmpla, pentru că adormeam cu laptopul în brațe. Ulterior, am schimbat tactica și m-am mutat la birou. Nici asta n-a mers, pentru că m-am trezit de fiecare dată, câteva ore mai târziu, analizând secvențe cu Jack Bauer.

Spre final – mai  cu seamă ieri – după ce am reușit performanța de a vedea în 24 de ore sezonul 6 complet din 24 plus câteva episoade sezonul 7, am avut o epifanie. Jeep Grand Cherokee e un fel de Jack Bauer. Un Jack Bauer care trăiește în Marlboro Country, ca să fiu mai specific.

Amândouă legendele vin din America, dau senzația că vor merge întotdeuna până la capăt, n-au nici o legătură cu moda și sunt la fel de rafinate ca un monster truck la finalul reprezentației. Iar dacă ești unul din cei care au tendința să ia toate chestiile astea ca un compliment, atunci ar trebui să știi și că Jack Bauer, pe toată cariera lui de agent federal american, a suferit torturi cam la fel de des cum se masturbează un adolescent care a descoperit-o pe Christina Hendricks în Mad Men.

Grand Cherokee și-a început cariera de SUV șmecher de la Jeep prin 1992, pentru că marca a avut nevoie să retalieze în bătălia cu Ford Explorer, modelul care din 1991 cucerea inimile și mințile americanilor pe bandă rulantă. Jeep și-a început viața cu un nume de cod aproape rusesc (ZJ), un șase cilindri de 4.0 litri și 190 de cai, dar abia prin 1993, când petrolul era încă mai ieftin decât apa de la robinet, a primit un V8 de 5.2 litri și 220 de cai care l-a plasat peste concurența mai slab motorizată.

A urmat un seria WJ (din 1999 până în 2004) și apoi WK (din 2005 până în 2010), acea mașină cu ochii bulbucați la care nu simțeai mari probleme, mai ales dacă îți plăcea pescuitul în așa hal încât să nu te deranjeze umiditatea și etanșeitatea relativă a parbrizului pe montanții din față.

Pe tot parcursul acesta longeviv din 1992 până în 2012, nici unul din aceste trei modele n-a excelat, de fapt, prin nimic. Au fost tot timpul mașini mai bune în off-road (Slavă Domnului pentru japonezi), au fost tot timpul mașini mai luxoase și, fără nici o îndoială, au fost și mașini mai fiabile. Dar, cumva, nici una dintre alternative nu a fost atât de prietenoasă ca un Grand Cherokee.

Spre deosebire de tot ce se găsea la concurență, mașina asta a avut întotdeauna o aură de celebritate accesibilă. Un aer de familiaritate soră cu cinematografia americană. O atitudine cum că nu te va lăsa niciodată baltă. Și, foarte important, un magnet cât radiatorul orientat cu polul corect spre acel public special care ar putea să zboare la Business, dar n-o face pentru că i se pare inutil să arunce cu banii pe fereastră.

Din fericire, noul Grand Cherokee are la fel de puțin rahat în cap ca și generațiile anterioare. Americanii au nimerit-o, și acum mașina face foarte mult sens în Europa: clienții de-aici se pot simți ca acasă la volanul mașinii, în designul și cultura filmelor americane în care au crescut, dar sunt eliberați de stresul de a o conduce în statul polițienesc al tuturor posibilităților.

Îmi place diesel-ul V6 de 240 de cai pentru că are cuplu (550 Nm) cât să tragă liniștit o barcă – sau un trenuleț de bărci, că tot a venit vorba. Îmi place că are reprize mai bune decât monstruozitatea aia inutilă de V8 5.7 litri pe benzină pe o vând în State. Îmi place că nu este atât de rafinat încât să-i pierzi din auz ronțăitul și îmi mai place că motorul și transmisia se potrivesc pe șasiu așa de bine încât în momentul în care te sui la volan te simți ca și cum ai călări un armăsar de vreo 7 ani, lat, negru, încordat și sforăitor.

Nu știu cum a fost la shooting-urile pentru Marlboro Country, dar îmi imaginez că Grand Cherokee s-ar fi descurcat bine pe coclauri. Vesiunea Overland are control electronic pe diferențialul central și pe cel spate și propune și suspensie ajustabilă pe înălțime, astfel încât la viteze mari (sau pentru a facilita încărcarea), mașina se coboară. Capacitatea mașinii de a te surprinde în teren accidentat depășește cu mult tupeul celor mai mulți cumpărători de a-i risca integritatea pe teren accidentat, așa că, în afară de câțiva puști temerari din Dubai care își vor cumpăra câte 3 bucăți pe week-end ca să le dea peste cap pe dune, nu estimez că noul Grand Cherokee va lăsa pe cineva nesatisfăcut în off-road.

De fapt, sunt puține lucruri care nu-mi plac la mașina asta, și cel mai important trebuie să fie interiorul. Pentru o legendă americană, designul bordului aduce prea mult cu o mașină coreană ieftină și a spune că nu are nici un pic de personalitate ar însemna să-i aduc laude designerului. Dar spațiu este suficient pentru toți pasagerii și pentru bagaje serioase. Iar materialele pe care le atingi nu sunt desprinse de pe animale scumpe și rare, astfel încât să-ți fie frică să le cureți ci, dimpotrivă, dau senzația că vor dăinui peste timp astfel încă să-i cunoască pe copii căpitanului Picard.

E un pachet frumos mașina asta. Costă 57.900 Euro în varianta Overland 241 CP, dar pleacă de la 44.450 în echiparea Laredo și 3.0 V6 Turbodiesel de 190 de cai. Oricum ai da-o, e mai puțin decât M-Class, X5 și, probabil cam la același nivel cu Touareg. Concurența e puternică, dar dacă tu îi apreciezi savoarea, o să știi să te duci spre ea ca un armăsar care se întoarce în Malrboro Country. Și o să fii fericit acolo.

 

Jeep Grand Cherokee Overland

Motor: V6 / 3 litri Turbodiesel

Putere: 241 CP

Cuplu: 550 Nm @ 1.800 rpm

Greutate: 2.430 Kg

Viteza maximă: 202 km/h

0-100 km/h: 8,2 secunde

Preț: 57.900 Euro

No comments

Post a Reply

© 2012 Mașini cu Giurgea