Paris față cu recesiunea

Salonul Auto de la Paris 2012 a dezvelit atât de puține concepte, încât a devenit clar pentru toată lumea că industria arde atât de tare, încât baba nici nu se mai piaptănă.

Aeroportul din Paris e atât de mare, plictisitor și gri, încât pare că a fost construit ca un azil de bătrâni pentru broaște țestoase. Culoarele sunt pline de beton, pereții arată ca și când ar fi fost vopsiți ultima oară pentru un film comunist, iar fețele oamenilor care ar trebui să-l anime sunt la fel de entuziaste ca diminețile de luni. Prin urmare, să fii deprimat odată ce ajungi pe Charles de Gaulle nu e ceva spectaculos, nu e vreun semn că trebuie să mergi la psihiatru, ci mai degrabă un semn că ești un om perfect normal din punct de vedere al balansului chimicalelor de la tine din creier.

În schimb, să fii deprimat (în grup) pe drum spre aeroport se întâmplă mai rar. Mult mai rar. Când ești jefuit și bătut în parc, spre exemplu. Când primești telefon că Administrația Financiară nu recunoaște că ai plătit niște amenzi de circulație, ai pierdut chitanțele și trebuie să le plătești din nou. Când îți găsești femeia în pat cu 5 marocani. Sau când te întorci de la un Salon Auto trist.

Mondial Auto 2012 a dezvelit atât de puține concepte, supercar-uri și mașini cu adevărat interesante, încât s-ar putea să-mi rămână în minte mai memorabil drumul cu metroul prin oraș sau gustul croissantului de dimineață. În afară de Nissan Pivo3, care arată un pic mai bine decât Toyota iQ dar la care am visat o oră ca prostul pentru că vine cu Valet Parking (adică ajungi acasă, cobori și îi dai drumul să-și caute singură loc de parcare, urmând ca dimineața să vină singură să te ia de la scară), n-am mai văzut nici o urmă de vis nebun în legătură cu mobilitatea din anii viitori, adică lucrurile pe care ar trebui să le vezi la un Salon Auto.

În schimb, Volkswagen și-a ajustat previziunile de vânzări 10% în minus pentru anul viitor, semnalele venite de la italieni și francezi sunt la fel de îmbucurătoare, iar faptul că Sergio Marchionne, CEO la Fiat, se înțelege cu Martin Winterkorn de la VW aproape la fel de bine ca Jack Bauer cu teroriștii nu poate însemna decât că felia europeană s-a micșorat atât de mult, încât jucătorii încep să se transforme în Agry Birds. Iar cele câteva trenduri pe care le poți identifica dacă te uiți spre viitor sunt de bine sau de rău în funcție de perspectiva din care le privești. Spre exemplu…

Ritmul de creștere al vânzărilor de mașini noi din regiunea Asia / Pacific face ca Europa și America să pară niște regiuni din lumea a treia. După estimări J.D. Powers, în următorii 15 ani 90% din creștere va veni de la piețele emergente.

Presiunile legislative pe scăderea emisiilor de noxe sau pe siguranță vor avea mai mare impact asupra brief-ului de producție al mașinilor noi decât agenda internă a producătorilor.

Motoarele cu combustie internă vor rămâne (surpriză!, în ciuda tehnologiilor alternative) principalul mod de propulsie a mașinilor și în anii următori.

Mașinile vor deveni, în curând, completely idiot proof. Mai devreme decât mai târziu, vom avea mașini care frânează singure dacă te uiți după femei pe stradă, sau care nu-ți permit să părăsești banda de mers decât dacă semnalizezi.

Internet-ul schimbă lucrurile. Oamenii încep să consume diferit, ceea ce schimbă ecosistemul și obligă producătorii de mașini să se adapteze. Scade consumul de reviste, scade și consumul de publicitate în reviste. Scade traficul la saloanele auto, se închid saloane auto. Crește dependența de social media, se investește în mesaje de marketing și pr care să se unească într-un fel de conținut inteligent care să prindă targetul.

Și, în final, cea mai plăcută estimare dintre toate: producătorii de mașini scumpe, supercar-uri de nișă, mașini exclusiviste, creatorii de vise, acei oameni pe care îi vei iubi și invidia în proporții care vor depinde pe veci de starea ta de spirit, ei bine ei vor înflori.

Ce înseamnă toate lucrurile astea? Înseamnă că, pe măsură ce lucrurile devin din ce în ce mai concentrate pe reguli, taxe, emisii de noxe și responsabilitate socială, oamenii vor începe să se comporte ca niște maimuțe în călduri căutând mașini mișto, amuzament și camaraderie. Iar noi o să primim în oaza noastră pe toată lumea.

Editorial publicat în revista TopGear, numărul 79, imediat după Salonul Auto de la Paris 2012.

1 comment

Post a Reply

© 2012 Mașini cu Giurgea