Starea națiunii auto

Cu câteva zeci de mii de mașini noi vândute pe an, industria auto trăiește o iarnă polară continuă.

Luna asta s-au cam dat cărțile pe față. România e o țară mișto, care are toate formele de relief, numai că se pare că are și niște probleme cu piața auto. Conform APIA, cifra de afaceri în domeniu a fost îngenuncheată în perioada de după 2008, trendul merge în continuare în jos și, mai mult decât atât, nu prea i se vede fundul. “Nu mai putem vorbi demult de profitabilitate în vânzarea de mașini noi, iar în restul industriei profitabilitatea este ușor peste 0”, a spus Brent Valmar, vicepreședinte APIA, în ceea ce este probabil cel mai pesimist discurs din ultimii ani.

Motivele, desigur, încep de la criza economică, trec prin haosul legislativ creat de guverne cu viziunea și traiectoria unei muște bețive și ajung până la importul masiv de mașini SH. Oamenii nu mai cumpără mașini noi nu pentru că n-ar mai avea nevoie de ele (la “nevoie” bag și snobismul, desigur) ci din cauză că nu mai au bani, nu știu exact ce taxe vor trebui să plătească pentru ele și găsesc variante mult mai ieftine pe piața de Second Hand.

În plus, dincolo de veniturile minore spre zero generate de vânzarea efectivă de mașini noi, distribuitorii sunt acum loviți puternic de vântul cu impact de locomotivă invizibilă care le zgâlțâie porțile de intrare în service. Oamenii nu se mai întorc în service cu zecile de mii de mașini noi cumpărate înainte de 2008 sau 2009 pentru că nu mai sunt obligați să facă asta. Cele mai multe garanții expiră după 2-3 ani, ceea ce înseamnă că, de-acum înainte, schimbul de ulei și o revizie normală se pot face și cu jumătate din preț, la un service de cartier.

Prin urmare, piața scade, distribuitorii nu mai au bani să-și pornească aparatele de aer condiționat în show-room-uri, iar service-urile încep să funcționeze pe schemă de avarie, cu personal minim.

Pe de-o parte, există unii mai cinici dintre noi care își râd în barbă. Ei sunt cei care și-au furat-o de nenumărate ori în unități de service în care li s-au furat piese de pe mașină și au fost înlocuite cu unele vechi în timpul reparațiilor, ei sunt cei care au învățat să-și facă semne discrete pe filtrele de ulei sau combustibil, astfel încât să fie siguri că la “revizie” ele sunt schimbate și tot ei sunt cei care nu uită și nu iartă că, cel puțin odată în viața lor, au fost nevoiți să aștepte săptămâni întregi o programare pentru un schimb de ulei sau, și mai rău, au fost nevoiți să dea o șpagă mică astfel încât operațiunea să se întâmple mai repede.

Dar noi nu suntem cinici (cel puțin, nu în totalitate), pentru că nouă nu ne stă în fire să ne bucurăm de răul altuia. Până la urmă, Dumnezeu nu bate cu parul și avem și destule exemple de business-uri auto care acum nu mor tocmai pentru că s-au purtat frumos cu clienții lor pe vremea în care ar fi putut să le-o tragă.

Problema cea mare este însă că aceste unități care încă sunt pe linia de plutire pot fi numărate pe degetele de la câteva mâini de oameni buni și că starea națiunii care trăiește, într-o formă sau alta, de pe urma industriei auto, este jalnică, are acum cam aceeași perspectivă pe care o are un struț cu capul în pământ, iar soluția pentru ieșirea din criză nu le (mai) stă în mâini.

Oameni care vor să facă business corect în domeniu există pe toate palierele, începând de la dealeri mici cu credite imense până la Ford sau Renault care investesc cu sutele de milioane de euro în capacități de producție uriașe. Doar că, exact ca în campaniile alea umanitare în care companiile dublează sumele strânse prin donații de la populație, cam în același fel Guvernul trebuie să înceapă să miște lucrurile cel puțin cu aceeași forță pe care o pun la bătaie jucătorii privați.

Degeaba are Ford posibilitatea să producă 300.000 de mașini pe an la Craiova, dacă trailerele care le exportă vor face o săptămână până la graniță, pe drumuri proaste cu o bandă pe sens. Degeaba eliberăm în piață 15.000 de tichete de prime de casare, dacă toate ajung în mâinile samsarilor. Și degeaba ne văităm că mor dealerii de mașini noi, dacă noi ne jucăm cu taxare pe importul de SH odată la șase luni și mai dăm și reglementări cu efect retroactiv.

 

Text publicat în revista TopGear, numărul 77

No comments

Post a Reply

© 2012 Mașini cu Giurgea